Nu poți sări peste o prapastie din două salturi mici

Cu mult timp în urmă, când cheltuielile organizației erau preponderant cheltuieli cu angajații (PEREX), activitățile pe care acum le derulează furnizorii pentru compania noastră erau, de fapt, derulate intern, în cadrul companiilor.

Mediul economic și social s-au schimbat însă, achizițiile CAPEX și OPEX au început să crească și externalizările au început să ia avânt, schimbând astfel structura de costuri ale companiilor.

Schimbarea raporturilor de muncă, a fost un salt uriaș pentru organizații și și-a lăsat amprenta și asupra dezvoltării procurementului.

Gândește-te doar la faptul că, dacă acum Managementul Resurselor Umane dintr-o organizație reprezintă “o abordare strategică a gestionării relațiilor de muncă, care subliniază faptul că valorificarea capacităților oamenilor este esențială pentru obținerea unui avantaj competitiv durabil, și managementul strategic al achizițiilor este văzut drept “Managementul resurselor externe, în așa fel încât furnizarea tuturor bunurilor, serviciilor, capabilităților și cunoștințelor necesare derulării, menținerii și administrării activităților primare și secundare ale companiei sunt securizate în cele mai bune condiții.”(Weele, 2004).

Similar, dacă dacă Resursele Umane depun eforturi și își perfecționează constant metodele, strategiile, instrumentele de atragere, dezvoltare, retenție, îmbunătățire a performanței și relațiilor cu angajații, un efort similar trebuie condus de către Achiziții înspre selectarea, contractarea, dezvoltarea performanței și a relațiilor cu furnizorii, considerând furnizorii drept resurse externe, cu același impact în obiectivele firmei, resurse care nu demult, înainte de externalizare, puteau fi regăsite intern, sub forma unor angajați înrolați în conceptul “make”. (Ioniță, 2020).

Devine evident faptul că organizațiile au nevoie să aibă încredere (confidence) în furnizorii lor și trebuie să devină mai apropiate (close) de furnizorii care sunt importanți pentru succesul companiei.

Înseamnă că avem nevoie de claritate în a determina care sunt furnizorii importanți și cu cine ar trebui să petrecem mai mult timp în îmbunătățirea performanței și a relațiilor.

Când vine vorba de așteptările pe care le avem din partea furnizorilor, vorbim de fapt de 5 C:

Avem nevoie și de o mai mare contribuție: asemenea angajaților, baza de furnizori este un potențator al avantajului competitiv; începând cu livrarea in time, in full, in specifications, furnizorii pot contribui la succesul organizației printr-un aport sporit de creativitate și cunoștințe.

Și, totodată, de o mai mare colaborare cu acei câțiva furnizori critici pentru succesul organizației.

Maximizarea valorii, a beneficiilor ce pot fi obținute din baza de furnizori și, totodată, diminuarea riscurilor, a pierderilor, reprezintă scopul principal al managementului relațiilor cu furnizorii (SRM).

 Și în această sferă a SRM, intervențiile specialistului achiziții urmând o abordare diferențiată, corelată cu clasificarea furnizorilor.

Putem interveni pentru a spori performanța furnizorilor prin tehnici specifice de:

SCR- strategic collaborative relationships

SPM- supplier performance management

SI&D- supplier improvement and development

SM- supplier management

SCM- supply chain management

Într-o lume în care majoritatea are doar așteptări de la ceilalți, care ulterior sunt urmate aproape invariabil de dezamăgiri, abilitatea de a comunica cu claritate ce este important pentru noi devine esențială și în relațiile cu furnizorii, pe cât de importantă este și în viața personală.

În esență, “orice scop poate fi atins prin tehnica pașilor mărunți, deliberați. Dar sunt momente când se impune să avem curajul de a realiza marele salt.

Nu poți sări peste o prăpastie din două salturi mici.”

David Lloyd George

Autor: Alina Ioniță

Photo by Freepik